Iulie – Portretul lui Dimitrie Ghica

 în Obiectul Lunii

Dimitrie Ghica,

ulei pe pânză (140 x 80 cm)

1898 Giorgio Canella?

Portretul post-mortem al Prințului Dimitrie Ghica semnat de artistul italian Giorgio (Canella ?)  în anul 1898.

Fiu al Domnitorului Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica) ce va ocupa Scaunul domnesc al Țării Românești în perioada 30 iunie 1822- 29 aprilie 1828, Dimitrie Ghica s-a născut la 31 mai 1816 la București.

Descendent al familiei Ghica, familie remarcată pe scena politică încă din anul 1600, va avea parte de o educație aleasă. Urmează cursurile la Școala de cadeți din München (1829-1834)  urmând să dețină funcția de Maior în Garda Imperială a Rusiei până în anul 1837.

În perioada 1854-1861,întors în țară, va ocupa diferite funcții în stat precum: membru al Curții de Apel (1854), Prefect al Poliției Capitalei (1855-1857), iar in 1857 este ales primar al Bucureștiului.

După Unirea Mică înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859) devine Ministru al Cultelor (1860) și al Finanțelor (1861), urmând ca pentru 6 luni, Domnitorul Țărilor Române să îl desemneze Președinte al Consiliului de Miniștri din Muntenia.

Membru al Partidului Conservator ,Ghica, va participa la complotul împotriva lui Alexandru Ioan Cuza ce va duce la înlăturarea acestuia de la tron în detrimentul prințului străin.

De asemenea el a fost unul din membrii Eforiei Spitalelor Civile, organizație fără scop lucrativ ce a fost fondată în anul 1832 de generalul Pavel Kiseliov, amintim momentul donării terenului de la Sinaia (Podul lui Neag) locul unde între anii 1911-1912 s-a construit Casino-ul unde se împleteau armonios viciul cu virtutea, o parte din banii câștigați de acționarii Casiono-ului erau folosiți la construirea de spitale civile.

Dimitrie Ghica s-a stins din viață la vârsta de 81 de ani (15 februarie 1897) la București.

Portretul îl înfățișează pe Prințul Dimitrie Ghica în semi-profil stânga, purtând un costum de gală decorat cu Ordinul Coroana României, Crucea Casei Regale, Steaua României și Medalia Serviciul Credincios.

Ulei pe pânză în nuanțe de griuri, negru, roșu și brunuri, semnat și datat stânga jos cu roșu Giorgio Canella , Sinaia 1898.

Bibliografie:

  • Enciclopedia României.
  • Eforia Spitalelor Civile, O restituire necesară, 10 mai 2010, Adrian Majuru Cotidianul.
  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 154-156.
  • Stelian Neagoe, Oameni politici români,Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 314-315.

 

Text: Costin-Mihai Dumitru